Să urc



         Plec la drum! Drum de Munte! Spre Înălțimi.                                            Drum ale cărui hotare fie hotărâte de Onoarea Lui!

         Un început. Aci jos, în Vale, am auzit chemarea. Îndrumătorul, Duhul Lui mi-a arătat în duhul meu, sus în vârf de Munte, Ținta: prezența Tatălui. Văd frânturi din Începutul de drum, din Calea despre care știu că se numește Dragoste, Adevăr. Văd pe Isus: Începutul, Calea, Ținta! Fascinantă promisiune de conducere a Îndrumătorului: prin El, cu El, spre El! Chemare la „pas cu pas” pe drumul ascultării de Tata – drum atât de cunoscut Celui care prin viața Lui Însuși iubitor l-a deschis pentru mine. După frământări, aici în Valea mea, prin viata pe care am primit-o din El prin murirea mea în locul morții, S-a așezat în inima mea, mi-a așezat inima în El. Ani de așezare…

          Încă un început. Un drum nou pe care va continua, prin bunătatea și puterea Lui, așezarea mea în El; un drum nou completând traseul spre aceeași Țintă: să urc, cu El, spre alții, ca să ne deprindem cu nădejde bucuroasă să-L cunoaștem urcând spre El!!                                    

          Să urc?!? Echipat pentru Munte??? Mă uit în mine: deloc! Nu am cu ce, nu-mi pot fabrica echipamentul. Echipat pentru Munte??!! Deplin și suficient în El: Sursa mi-e El, Îndrumătorul! Este Echipament, Arvună, Siguranță pentru toate zilele mele de umblare pe Cale până la ajungerea la Țintă. Nu te teme, nu te îngrijora, Eu însumi voi purta de grija…

          Să urc?!? Teamă, emoții, bucurie, avânt; anticipate obstacole, piedici, pietre și noroi, stânci de netrecut, adâncuri infinite, colțuri fără scăpare, drumuri închise … Nu  știu de pe acum așezarea, frecvența și intensitatea prezenței lor.

          Sa urc?!? Spre alții?!? cum? unde? spre cine? cu ce? când?…

Anevoios?! Cu siguranță! Nevoiți-vă …

Vigilență?! Neapărată nevoie! Duceți până la capăt mântuirea voastră cu frică și cutremur…

Necazuri?! Fără îndoială! În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți căci Eu am biruit lumea…

Perseverență?! De nelipsit! Dați-vă toate silințele să uniți cu credința voastră fapta, cu fapta…

Dedicare?! Nu e de ales! Dacă iubește cineva mai mult… nu este vrednic de Mine !…

Bucurie?! Întotdeauna! Bucurați-vă în Domnul , iarăși zic: bucurați-vă!…

Pace?! Incontestabila măsură a hotarelor Lui! Și pacea Lui care întrece orice pricepere vă va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus Domnul vostru!….

          Să urc?!? Văd în mine, încă, amestec de îndoială și încredere. Știu însă că pe măsură ce voi gusta din pacea ascultării de El, procentul de amestec dintre îndoiala și încredere va crește considerabil în favoarea încrederii și va fi… pace!

         Restituiri, dăruire, consum de viata, de dragoste, măsurate toate cu măsura Adevărului : pot totul ÎN Cristos care mă întărește! El Inițiatorul și Susținătorul a toate, ale Cui și pentru Care sunt toate și fără de Care eu … nimic pot, nimic am!

         Început de drum. Spre Înălțimi. Drum ale cărui hotare fie hotărâte de Onoarea Lui. Calea e dragostea. Și… am de urcat, prin El, spre alții, ca să învățăm împreună bucuria Lui care e tăria noastră pe drumul urcușului spre El.

         Iau o gura de Aer, de ascultare în duhul meu de Duhul Lui, acum, pentru primul pas … Pornesc deci, azi!

         Și… poate o sa mai vorbim cândva despre asta, despre Isus, Calea spre prezența Tatălui și despre ale Îndrumătorului lucruri întocmai de urmat!! 

Like 2 People Liked this
avataravatar


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *