Soapte din Imparatie …



Cautati mai intai Imparatia (Lui Dumnezeu) (Matei  6 : 33)

Caci voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei Cerurilor(…)  (Matei 13: 11)

Imparatia Lui Dumnezeu…  locul de unde sunt, locul de care apartin, locul in care am fost nascut. Este atat de aproape, atat de la indemana si totusi nu un lucru de apucat. Imparatia Lui Dumnezeu…  sunt IN Ea, ma cuprinde, ma umple – dinspre Ea spre mine; ma regasesc zdrobit-intregit cu sens si in viata, continuand, doar prin puterea Ei, sa exersez viata Ei in mine, a mea in Ea.Imparatia Lui Dumnezeu e in mine, creste, ma defineste dinspre mine spre Ea, in asemanarea cu Ea, conducandu-ma, intr-un fel unic,  spre ceea ce sunt sa fiu.

El, Dumnezeu… descoperit mie, noua, prin Cuvant. Cuvantul … care, mai mult decat cuvintele scrise, atinge vieti, dand Viata. Cuvantul, a ales, mai inainte de intemeierea lumii a iubit, sa ni se puna la indemana. In Adevar, Cuvantul ne descopere de unde vine si incotro duce Viata pregatita de El: vine din Imparatie si duce spre Imparatie si isi face simtita prezenta  prin cresterea in asemanare si unitate cu Fericitul Sfant Suveran Dumnezeu.

Si, pentru ca a ales inainte de intemeierea lumii intalnirea cu noi, Cuvantul, s-a facut trup si a trait, printre noiplin de har si de adevar. Isus… dezvaluind in El, taina Imparatiei Lui Dumnezeu. Isus, generos punandu-si la bataie viata Lui pentru a avea noi Viata in El; pentru a ne trezi la a vedea, la a gusta, cu placere, inca de pe acum, din bucuria locuirii Impreuna cu Fericitul Dumnezeu; pentru a ne trezi la a creste in cunoasterea fericita si pretuirea odihnitoare a Vietii  pentru care am fost alesi.

Imparatia Cerurilor se aseamana cu o samanta de mustar  …                                                          

Are viata in ea insasi, e treaba ei sa cresca! Treaba mea e, cu durere bucuroasa ori cu bucurie duruta, sa o las sa creasca in mine. Cum?!? Cautand-o mai intai, pretuind-o cu pretul nespus de mare, dand totul in schimbul ei, ca pentru o comoara ascunsa  gata a fi descoperita!

E in natura ei, e adevarul despre ea, faptul ca devine un copac mare. E treaba ei sa devina!  Treaba mea e, cu durere bucuroasa ori cu bucurie duruta, sa las sa-si intinda ramurile in mine in felul  ei propriu. Zarzavaturile Pamantului… nu purtati de grija firii pamantesti, cautati mai intai Imparatia… Zarzavaturile, lucrurile pamantului, la umbra unui copac mare, vor ramane mici pana la vremea cand nu vor mai fi. Pasarile Cerului… ganditi-va la lucrurile de Sus. Lucrurile de Sus, gandurile Cerului, se potrivesc acum intr-un mod fericit si odihnitor cu mine, copil al Imparatiei; se simt la ele acasa, isi pot face cuib, in Imparatia din mine. Iar eu, cautand mai intai Imparatia, ajung sa pot pasi in Viata Mea datorita vietii roditoare a Imparatiei asezata in mine, in care am fost asezat si inspre care merg.

Imparatia Cerurilor se aseamana cu drojdia din aluat ….

Are putere in ea insasi. E in natura ei sa aiba. Aluatul nu are. E treaba ei sa arate ce poate! Treaba mea e sa o pastrez  in cel mai cald loc al meu: in inima! E treaba ei sa miste a viata, sa ma umple, sa-mi dea aroma, gust, sa ma transforme in ceea ce trebuie sa fiu: poate  paine, paine calda, un om bun ca painea calda… pita Lui Dumnezeu :)

Iar gustul bun al aluatului transformat de Ea, gustul painii, se probeaza ABIA, DOAR si NUMAI  dupa ce a fost  scoasa din cuptorindepartata prin zdrobire coaja  si s-a mai racorit putintel !!!!!!

Like 2 People Liked this
avataravatar


2 Responses to Soapte din Imparatie …

  1. Ana Stafford says:

    Da, sunt cu tine in tot de spui. Asa este!!!

    Ce imi dau eu seama este ca toata “truda asta” a nostra de a fi cineva, de a produce ceva, de a ne implini, vine din faptul ca nu IL cunoastem. Necredinta tot de acolo vine.

    Daca Il cunosc cu adevarat … toata lumea, eu, cei din jur, grijile, incercarile, toate zbaterile noastre ….. TOTUL va arata diferit prin ochii Lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *